Măsurarea inteligenței emoționale poate fi un lucru dificil din cauza naturii intangibile a acestei caracteristici. Dr. Travis Bredbarry a analizat datele analizate la peste un milion de persoane, pentru a identifica unele trăsături de comportament care pot indica o inteligență emoțională mare(EQ).
Articolul a fost publicat pe LinkedIn Pulse.
Inteligența emoțională a fost acceptată în masă, după ce s-a constatat căm anumiți oameni cu IQ mediu au performanțe mai mari decât cei cu IQ foarte mare. Această anormalitate a contrazis presupunerea că IQ-ul ar fi cauza succesului.
Decenii de cercetări arată că inteligența emoțională este ceva cu totul deosebit, dar că un procent de 90 % dintre cei care au succes, au un EQ foarte mare. 
Inteligența emoțională este ceva greu de atins. Aceasta ne influențează comportamentul, ne ajută să navigăm în situații sociale compleze și ne ajută să luăm decizii care ne aduc rezultate pozitive.
Chiar dacă inteligența emoțională este atât de importantă, natura sa intangibilă face ca măsurarea acesteia să fie foarte dificilă și, de asemenea, modalitățile prin care am putea s-o îmbunătățim sunt greu de definit. Poți face un text, dar testele cele mai bune pentru aprecierea acestei calități costă, de obicei, destul de mult. În cele ce urmează, vom încerca să definim caracteristicile unei persoane care are un EQ foarte mare.
​
1. Au un vocabular emoțional bogat
Toți oamenii simt emoții, dar sunt doar câțiva care pot să le identifice, atunci când apar. Studiile arată că doar 36% dintre oameni au această capacitate, ceea ce devine o problemă, fiindcă emoțiile nedenumite sunt, de cele mai multe ori, intrepretate greșit, ceea ce duce la alegeri iraționale și la acțiuni contraproductive.
Oamenii cu EQ mare, iși controlează foarte bine emoțiile, fiindcă le înțeleg și folosesc un vocabular emoțional pentru a face acest lucru. În timp ce mulți oameni spun doar că se simt ”rău”, oamenii cu EQ mare pot să spună că se simt ”iritabili”, ”frustrați”. ”doborâțI” sau anxioși. Cu cât mai specific este ales cuvântul, cu atât se poate înțelege mai bine cum simt și ce anume a provocat acel sentiment și, bineînțeles, ce se poate face pentru a rezolva situația.

2. Sunt curioși în legătură cu oamenii
 Fără să conteze dacă sunt introvertiți sau extroverți, oamenii inteligenți emoțional sunt curioși în legătură cu cei din jurul lor. Această curiozitate este efectul empatiei, una dintre cele mai mari porți către un EQ crescut. Cu cât mai mult îți pasă de alții și de lucrurile prin care trec, cu atât mai curios vei fi în legătură cu ei. 

3. Le place schimbarea
Oamenii cu EQ crecut sunt flexibili și se adaptează constant. Ei știu că teama de schimbare paralizează și că amenință succesul și fericirea. Ei caută schimbarea și pregătesc un plan de acțiune, de fiecare dată când această schimbare apare.

Nu am mai scris demult un articol de , fiindcă, din păcate pentru mine, nu mai cred în presa din această țară, demult. Cred că presa a ajuns un fel de scandal continuu, fără noimă și cu același scop ca și cel al politicii, urmărind interese sau audiență cu orice preț sau, în cel mai bun caz, un simplu seviciu de traducere și difuzare a știrilor care circulă prin intermediul agențiilor de presă internaționale.

Acum, însă, simt nevoia să scriu despre ceea ce se petrece în urma incidentului din Parcul Tei, fiindcă mi se pare că, iarăși, totul rămâne la îndemâna celor care își dau cu părerea fără să cerceteze, fără să știe, fără să se obosească să gândească serios și fără să încerce, măcar, să afle ce se petrece cu adevărat în jurul lor, acestea toate neavând nici cea mai mică apropiere cu profesia de jurnalist, nici cu poziția de parlamentar și nici cu cea de edil.

Mă confrunt de la o vreme peste tot pe unde merg cu o problemă foarte gravă , aceea a lipsei de conștiință: a sinelui, a indatoririlor pe care ți le oferă o anumită profesie, poziție publică sau susținere populară, de conștiință a faptului că faci parte dintr-o comunitate, a oricărui fel de conștiință. Dacă oamenii ar fi conștienți de ceea ce reprezintă, de ceea ce înseamnă locul pe care îl ocupă pe scara socială și de rolul definit de acestea, atunci, probabil, nu am ajunge să ne mai confruntăm cu asemenea situații.

Am urmărit talk-show-rile  televiziunilor, realizate pe marginea evenimentului și, trebuie să recunosc, nu am înțeles mai nimic.

Aceleași certuri, scandaluri, invitați care nu au nimic de spus sau care, dacă au, nu sunt lăsaţi să-şi termine frazele, aceleaşi încercări ale oamenilor de a se urca pe o anumită situaţie, de această dată tragică în cel mai adevărat sens al cuvântului, pentru a-şi creea o imagine sieşi sau pentru a-şi ataca inamicii politici, încercări triste de a scoate castanele din foc cu mâna altora sau de a-și manifesta frustrările personale.
Oameni buni ! Presa nu are acest rol !
Presa este menită să educe, să explice legile pe înţelesul oamenilor simpli, nu să promoveze lipsa de bun simţ şi curajul de a urla cât te ţine gura pentru a-i acoperi pe toţi ceilalţi !

O emisiune de televiziune, dacă se numeşte talk-show, nu este chiar o şuetă fără bun simţ, fără cap şi fără coadă, fără nicio propunere iniţială şi fără a emite o concluzie, măcar una singură, fără a găsi şi propune niciun fel de soluţie.

Acestea nu sunt emisiuni de televiziune, sunt nişte şuete de sufragerie pe care oamenii le pot avea acasă cu friptura și micii în față, iar în loc de vin, cu doze masive de adrenalină, tot acolo se ajunge...la scandal fără noimă !

Ce au înțeles oamenii simpli privind talk-show-rile voastre ?
Au înțeles ei oare că ceea ce se petrece în jurul lor depinde şi de ei, în mare măsură ? Au înțeles că numai oamenii fac legi și le pot aplica şi nu câinii ? Au înțeles oare că lucrurile pe care le fac sunt cauzele efectelor pe care le trăiesc ?

Păi, să le luăm pe rând:
Mai întâi, ce spune legea în legătură cu deținătorii de animale domestice:

Legea protecției animalelor
http://www.cutu-cutu.ro/en/node/624

Deținătorii de animale au, așadar, obligații față de animalul pe care îl au în îngrijire. Oare toți românii știu asta ? Iar dacă nu știu, nu ar trebui să fie aplicată legea și în cazul lor ? Dacă un român, iubitor de animale, ia cățelușii fătați de femela aflată în proprietate( pe care nu a avut grijă să o castreze dacă nu-și dorea să aibă pui) și îi aruncă noaptea pe stradă sau îi duce undeva în câmp unde îi lasă în grija lui Dumnezeu, aceasta cum se numeşte ? Încălcare a legii, dar mai ales lipsă de conștiință. Conștiința faptului că ceea ce facem, se duce în lanț mai departe. Și că acest lanț, va ajunge odată să ni se strângă în jurul gâtului.
Ce spune legea despre câinii fără stăpân ?

http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_caini_vagabonzi.php

Da, oamenii simpli nu ştiu poate ce trebuie să facă, oamenii poate nu au timp să citească aceste legi, dar așteaptă să afle de la noi, de la oamenii din presă care este adevărul. Iar noi nu le spunem nimic.

Televiziunea publică și radiodifuziunea au menirea de a promova emisiuni despre protecția animalelor, emisiuni de educație, emisiuni dedicate oamenilor și nu realizatorilor emisiunii. Nu realizatorii sunt importanți, nu vedetismul. Presa nu este menită să lanseze vedete, ci să spună ceva oamenilor. Emisiunile de informație și educație nu există sau sunt prea puține. Poate din aceeași cauză-lipsa de conștiință: a oamenilor de presă, a reprezentanților partidelor politice, a reprezentanților societății civile. Presa este poluată de așa-ziși reprezentanți ai societății civile care nu au, de fapt, nimic de spus, care nu văd lucrurile în ansamblu, în profunzime, ci văd numai cât le e nasul, cât le e grădina, încercând să obțină avantaje și mulțumindu-se cu o notorietate care nu înseamnă nimic.
Notorietatea nu înseamnă valoare, valoarea nu aleargă după notorietate, dar este lesne remarcată, natural, prin ceea ce înseamnă.
Iar educația se face în timp, nu doar în timpul unui scandal.
Pentru România, educația este cea mai importantă. Nu doar a copiilor, care este cea mai importantă dintre toate, dar și a oamenilor maturi. Presa are menirea de a informa oamenii, de a le explica ce se petrece, nu de a lansa vedete care emit judecăți personale, fără nicio acoperire.
Nu mi-am pierdut încă speranța, dar îmi pare rău de generația mea, din care fac parte jurnaliști de școală bună, care nu se aud. De ce oare ? Pentru că nu le place să se amestece în ceea ce se petrece. Și mi se pare firesc, dar cred că ar fi timpul să se întoarcă la bunele obiceiuri și să reînceapă să creadă că încă se mai poate. Adevărul are nevoie de lumină, iar lumina nu vine decât de la mințile luminate...cu adevărat.

Who Will Karma Bring You? Many people talk about finding their soulmate, but not many discuss their karmic tribe, which I like to think of as a group of mini soulmates. In other words, your karmic tribe consists of people who connect with you and/or help you in various ways throughout your life. These individuals make you feel supported, loved and less alone in the world. They are your “family” (not blood relatives) on this earth and, possibly, even in past lives. In fact, I am closer to my karmic tribe than I am to my own family!

With that said, hopefully your lover, best friend, parents, children and favorite teachers are all part of your karmic tribe. After all, these are the people who should fulfill your life, understand you and bond with you the most—perhaps they even can read your mind at times and finish your sentences. For someone to be in your karmic tribe, you should have moments where you feel a deep soul connection, feel total safety and unconditionally loved. It does not have to feel this way all the time, but essentially you would feel comfortable being your true self around this person.

Even though your loved ones are probably the main members of your karmic tribe, it may also consist of people you were once intimate with or people whom you never want to see again! It could even be a person who made one life-changing comment to you or did one small act of kindness that you will always remember. For instance, when I was around nine years old, my mother tripped and fell, twisting her ankle pretty badly. She was overweight, so I could not help her get into the car, but a homeless man nearby rushed over and assisted her, even though moments before she refused to give him money. I will always remember that generous, selfless act from the homeless man. His act of kindness inspired me to help others even when they offer nothing in return.


Strangers or even people you despise can sometimes be in your karmic tribe because they teach you something important about yourself, or they lead you down a different path in life. Correspondingly, one way I would deal with my romantic breakups was to recognize that each boyfriend, no matter how good or bad, was in my “karmic tribe” and thus, served a valuable purpose for that particular phase of my life. All those disastrous short-term and long-term relationships led me to the healthy relationship I am in now.

Likewise, when I think about people with whom I had a dire experience, I also try to find what “good” stemmed from that encounter. For instance, I had a 6th grade teacher who smacked me in class, so my mother immediately un-enrolled me from that private school and placed me in a public school. I was furious with that teacher for “ruining my life” and separating me from my childhood friends due to her her thoughtless, aggressive act. However, I now see that she is actually in my karmic tribe because her action changed the course of my life toward a wonderful direction: I met my best friend at that public school! We still talk daily, and she is my soul sister.

Take some time to think about who is in your karmic tribe and what makes them special to you. Your karmic tribe is priceless. Appreciate your deeper, spiritual relationships with these people. If you are still unsure who is in your karmic tribe, call a psychic to find out which people are positive influences on your future. They may suggest surprising people from your past, present and future!

A mai căzut o stea...


Îmi spunea din când în când ”Ancălă trancălă”și avea dreptate, cum a avut întotdeauna...uneori vorbesc prea mult, alteori tac prea mult.

Acum ...nu știu ce să spun.

Despre domnul profesor Cătălin Naum mi se părea că aș putea vorbi la nesfârșit, iar acum nu știu ce să spun.
Fiindcă într-o seara de mai, domnul Naum a plecat... în cer.
A plecat în săptămâna luminată, când se spune că sufletele merg direct în rai.
În urmă cu o săptămână vorbisem cu el, neștiind că era ultima oară și ...vocea îi suna atât de clar și de puternic.
M-am bucurat,  fiindcă în ultima vreme îl auzeam din ce în ce mai slăbit de boala grea.

Am vorbit de concertul lui Andrea Bocelli, spunea că îi pare rău că nu a scris o piesă...că n-a reușit s-o scrie... că nu mai poate ține stiloul în mână, deși știa exact ce ar fi scris.

Sperasem de fiecare dată, la telefon(fiindcă nu voia să mă lase să-l văd altfel decât îl știam), sperasem împreună, cum mă obișnuise, într-o realitate paralelă,
ca toate spectacolele de teatru. Sperasem că autorul îl va mai lăsa să stea lângă noi și să vină din nou la Teatrul ”Podul”, pe care îl iubea atât de mult.

Dar, dintr-o dată, vestea a căzut grea, ca toate veștile de despărțire.

Omul acesta ne-a învățat că unele lucruri nu se spun și nu se vorbesc. Se tac.

Dar egoistă fiind, aș fi vrut să pot să spun ce simt, să pot să spun ceva, sperând că poate nu mă va mai durea atât de tare.
Mă doare atât de tare și nu pot să spun nimic.

Ca după orice om, rămân amintirile celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Fiecare cum și cât cât s-a priceput.

Eu nu mă prea pricep să arăt și să spun când iubesc, dar el știe că l-am iubit tare mult.
A fost sprijinul meu în momentele de mare singurătate...Podul era un loc în care îmi regăseam parcă...familia, ciudat, de fiecare dată cu alți oameni,  dar cu același spirit...datorită lui.

Golul pe care l-a lăsat, nu se va umple niciodată. Noi, cei cărora ne-a arătat calea, vom continua să trăim și vom râde și ni-l vom aminti din când în când, cum era de hâtru, de incomparabil și de imposibil ! Și sper ca spiritul de experiment, de așezare a unui om pe un personaj dintr-o piesă, întâlnirile între oameni în căutarea oamenilor,  pe care el l-a menținut atâta vreme acolo, la ”Podul”,  să fie continuat, într-un fel...de cineva, de noi...și de el, poate, de acolo, de sus...de unde e acum.

Dumnezeu să-l odihnească în pace !


Ce îți aduce karma ?
Mulți oameni se gândesc să-și găsească sufletul pereche, dar nu mulți vorbesc despre grupul karmic, ceea ce ar putea fi denumit un grup de mini-suflete pereche. Cu alte cuvinte, grupul karmic este format din oameni de care te simți legat și care te ajută în felurite moduri de-a lungul vieții.

Acești oameni te fac să te simți susținut, iubit și mai puțin singur pe lume. Ei sunt ”familia ta ”, fără să fie rude de sânge și, poate, vin din alte vieți. De fapt, unii se simt mai apropiați de grupul karmic decât de propriile familii.

Să sperăm că iubitul tău, părinții, copiii și profesorii favoriți fac parte din grupul tău karmic. Până la urmă, acești oameni îți vor umple viața, te vor înțelege și vor fi alături de tine cel mai mult, poate că vor putea și să-ți citească gândurile, uneori și să termine frazele în locul tău.

Oricine, aflându-se într-un grup karmic, va simți o conexiune sufletească foarte profundă, se va simți total în siguranță și iubit necondiționat. Poate că nu va fi așa, în orice moment, dar esențial este că persoana se va simți confortabil în preajma acelor persoane.

Chiar dacă cei pe care îi iubim sunt principalii membri ai grupului nostru karmic, vor exista aici și oameni cu care am fost cândva apropiați sau oameni pe care nu am vrea să-i mai întâlnim vreodată.

Ar putea să existe aici și o persoană care să facă un comentariu care să-ți schimbe viața sau gesturi frumoase pe care să nu le uiți niciodată.



Străini sau chiar oameni pe care îi disprețuim pot fi uneori în grupul nostru karmic, fiindcă ei ne vor învăța ceva important despre noi înșine sau ne vor conduce pe un drum nou în viață.

În aceeași idee, iubiții noștri pot face parte din grupul nostru karmic, iar fiecare dintre ei ne pot învăța ceva în acea etapă a existenței. Toate relațiile dezastruoase și scurte te învață lecții care te pregătesc pentru relațiile importante.
  Când ai cu cineva o întâlnire dură, trebuie să înveți să vezi care este partea bună din această experiență, care este lecția.

De exemplu, un profesor te tratează rău și îi face pe părinți să te mute la altă școală. Îl urăști pe profesor fiindcă te-a despărțit de colegi și te-a făcut să suferi. Dar, mai târziu, vei descoperi că, de fapt, el era în grupul tău karmic, fiindcă ți-a schimbat cursul vieții și ai ajuns pe o direcție minunată. La noua școală ți-ai întâlnit prietenul cel mai bun cu care vorbești de atunci, în fiecare zi.

Ia-ți timp și gândește-te bine cine crezi că face parte din grupul tău karmic și ce îl face pe fiecare atât de special.
Grupul tău karmic este de neprețuit. Apreciază profund relațiile tale spirituale cu acești oameni ! Ele te ajută să evoluezi !

The article in English, on the page articles in English.

Destinul poate fi considerat ca totalitatea forțelor care ne influențează viața pentru a ne continua evoluția. Destinul înseamnă o serie de ocazii care ne ajută să ne învățăm lecțiile, să dobândim noi abilități, să ne dezvoltăm conștiința și să îi ajutăm pe alții.
Destinul este confundat adesea cu soarta. Un șir fix de evenimente care sunt inevitabile și de neschimbat. Deși cuvintele sunt de multe ori interșanjabile, soarta și destinul au înțelesuri diferite:

SCRISOARE CĂTRE ACTORI
de la regizorul Andryi Zholdak, scrisă în timpul repetiţiilor la
LIVADA DE VIŞINI, pe care o monta în Finlanda, la Turku City Theatre.

Înțeleg…nu avem un teatru, nu avem un grup, asta e doar o iluzie.

Întrebarea rămâne deschisă. Prima variantă ar fi să avem un teatru. Dar indiferent dacă avem sau nu teatrul, nu va exista niciun spectacol. Va veni vremea când va trebui să ne gândim numai la noi. E nevoie de timp pentru a construi un teatru. Astăzi, teatrul nu mai există.

Atunci, ar trebui să dispară din orice repetiție și pentru orice actor. Dar există probleme cu fiecare dintre actori.

Problema lipsei unui teatru, asociată cu indiferența față de misiunea teatrului, a unei înțelegeri diferite a teatrului, a diferenței între dorințe. Suntem cufundați în surzenie. Cum să vă transmit secretele, aveți nevoie de ele ? Nu vreau să vă dau doar mise-en-scena și să vă spun cum să jucați. Asta e clar. Vreau să vă transmit secretele, dar trebuie să le înțelegeți. Nu știu cum să vă transmit secretele. Nu știu cum. Acele secrete pe care voi le transmiteți spectatorilor. Nu știu dacă aveți nevoie de ele.

Dorințele voastre de material și text sunt ceva minimal.

Psihicul vostru la repetiții trebuie să atingă un dublu standard: să faceți un lucru, să gândiți altul și să spuneți un al treilea.

 Falsitatea voastră și …reticența sunt intense. Sunteți foarte închiși. Ochii voștri nu pot să vadă, inima nu simte, buzele sunt uscate. Mâinile voastre sunt rigide, sunteți puternici, sunteți funcția. Vreți să vă îndepliniți dorințele și pe cea a regizorului. Nu aveți bucurie, mirare. Din acest punct unde vă aflați aici și acum. Nu vă mirați deloc, nu aveți viață. Nu respirați cu tot plămânul. Controlul, logica acoperă totul, paralizează totul. În primul rând, vă paralizează pe voi.

La repetiții nu aveți sentimente de părere de rău, de simpatie, de compasiune. Nu aveți reacții imediate, din suflet.
Unde vă sunt impulsurile ? Sunteți într-un corset. Corsete și etichete.
Nu vă dezbrăcați de ele și nu îmi dați șansa la care am sperat, să iau de pe voi acest corset greoi. Învățați primitiv mise-en scena, acțiunile și textul, ca și cum asta ar însemna un rol. Mă priviți cu reproș.

Dar la fiecare repetiție, apare o respingere a repetiției de ieri, a condițiilor de ieri. Repetiția de azi este o ocazie să vă spuneți vouă înșivă că nu știți nimic. Astăzi, nu știți nimic.

Pierdeți relația cu viața pe scenă. Pierdeți imprevizibilul, nu știți cum să schimbați ritmul și spiritul. Nu aveți nicio surpriză, fiindcă sunteți logici și consistenți.  Rămâneți închiși în așa-zisul realism. Ochii voștri nu sunt surprinși, nu aveți nicio reacție la lucrurile pe care le vedeți acum: scena asta, decorul acesta, partenerul, toate acestea sunt obișnuite pentru voi. Practic, nu știți cum să vă conectați cu regizorul. Cum să interacționați și să intrați în contact profund cu mine. Cum să intrați în contact, fără nicio explicație logică. Ochiul al treilea, și al patrulea, și al cincilea, și al șaselea nu se deschid. Nu lucrează. Nu știți nimic sau ați uitat de existența lor. Viziunea voastră e limitată. Nu aveți orientare în jurul și înăuntrul vostru. Sunteți inerți. Inerția înseamnă că vă mișcați ca toată lumea, ca toți ceilalți. Sunteți inerți și pasivi. Așteptați niște ordine și, subconștient vă doriți să primiți instrucțiuni despre cum să existați și ce să faceți. Aveți în vene sânge rece, de gheață. Trebuie să vă lovesc mâinile la fiecare repetiție, să vă încălzesc sângele. Aș vrea să aveți incizii pe mâini, pe vene, să fiți speriați și să simt cât e de fierbinte sângele vostru. Nu mai sunteți deloc excitabili. Instinctele minunatelor animale sălbatice din voi au fost adormite. Dacă sunteți hrăniți bine, prosperi, stați în echilibru și confort. Vă țineți speriați de acest echilibru și confort. Stați în condiții de oameni normali, de oameni obișnuiți. Nu aveți mâinile voastre și picioarele voastre ca o pisică ce își dorește să sară după pradă. Instinctul vostru de atac este foarte slăbit. Instinctul de plăcere a fost slăbit și el, iar instinctul sexual și dorința sexuală este și mai slabă. Sunteți civilizați și normali. Nu știți sau ați uitat ce înseamnă tremurul, convulsiile, durerea ascuțită, impulsivitatea sălbatică. Ați uitat cum apar sentimentele adevărate, cum se nasc. Sunteți închiși pentru sentimente, vă e teamă de ele,vreți să fugiți de ele. Fugiți de adevărul din voi. Sunteți foarte departe. Vă pierdeți. Nu vreți să fiți rebeli. Sunteți secretoși și prietenoși cultural, dar în același timp, purtați măști și țineți distanța între voi. Sunteți previzibili. Mâinile și ochii voștri exprimă o sinceritate falsă. Sunteți goi. Sunteți obosiți. Vă e teamă. Sunteți ca niște câini sau pisici castrate care și-au pierdut instinctele și dorințele. Nu aveți discontinuități în psihic. Nu vă mai aflați în condiția ființei umane și a animalului. Sunteți infectați de liniște, de corectitudine și vreți să repetați mereu lucrurile pe care le-ați mai făcut. Când stau mai mult printre voi, cu voi, observ calmul, slăbiciunea, finețea, care mă invadează. Otrăviți aerul din jurul vostru, murdăriți și pe ceilalți actori din jur, pe cei care simt. Îi faceți normali, prin respirația voastră. Ceea ce emanați este minim. Cuvântul hipnoză este necunoscut pentru voi și ilegal. În acest moment de lipsă de talent, vă uniți foarte ușor și deveniți ca niște stălpi. Acești stălpi, de care mă lovesc, sunteți ca niște substanțe impenetrabile. Vă pierdeți feminitatea, masculinitatea. Cuvintele voastre pe text sunt goale. Încercați să le dați acestor cuvinte ceva de la voi, ca și cum ar fi cuvintele voastre. Dar acestea sunt niște minciuni otrăvite, venite de la voi, niște măști ale adevărului, care vă ascund confortul, conformitatea și indiferența.

Textele voastre sunt goale. Ele îmi amintesc de grotele sălbaticilor, în care nu se aprindeau focuri. Sunteți lipicioși, fricoși. Și falși. Lucrați din inerție, forțați, ca și cum cineva v-ar forța să lucrați. Lucrați ca niște oameni care lucrează din greu într-o carieră de piatră. Așteptați să sune de pauză și de masă. Ați uitat că primul actor de pe Pământ a fost Promtetheus, care i-a provocat pe zei și le-a furat focul din templu. EL a furat focul pentru oameni. Și-a scos ochii, a luat focul, și s-a mutat la mare distanță de Pământ, în întuneric. A fost o călătorie lungă până la Pământ, unde oamenii lucrau în întuneric. El le-a dat lumina, focul.

Actorul este o creatură care dă, aprinde și susține lumina din oamenii din lume, susținând lumina din interiorul oamenilor, dându-le speranța de viață. Actorii le spun oamenilor cum să trăiască mai bine. Mă revolt împotriva voastră. Apelez la ajutorul lui Prometheus. V-ați uitat pedigree-ul. Când vă văd, când stau lângă voi, simt că stingeți focul din mine. Turnați și turnați apă pe flăcări. Nu aveți sentimentul salvării și clarviziunea. Perspectiva voastră este distorsionată. Nu vedeți decât că sunteți pe o navă și că această navă trece de pe un mal pe altul. Suntem pe o mare tulburată. Dar mâinile voastre sunt nesigure, acțiunile sunt de neînțeles. V-ați pierdut sentimentul de descoperitori. Sunteți ca marinarii lui Columb, obosiți de înot. Vreți să ajungeți pe mal și să vă odihniți. Dar nu este spațiu de respirație. Este o luptă pentru supraviețuite, o luptă între adevăr și neadevăr. O luptă între viață și moarte. Iar aceste sclipiri de lumină, care apar de pe această navă pe cerul întunecat al nopții, aceste străfulgerări ale nebunului Artaud, sunt iluminatoare pentru mine, mă fac să vă văd fețele confuze și ochii indiferenți.

Van Gogh cel rănit sau surdul Beethoven nu vă mai apar în vise.
Bat la ușa inimilor voastre calme și pietrificate. Fac apel la înțelegerea voastră. Trebuie să repet cu voi în fiecare zi, ca și cum ar fi ultima zi din viața mea. Trebuie să accelerez, să sar și să mă lupt cu acest zid. Cu acest mare zid al vostru. Pentru a vă dovedi și a vă face să vedeți că putem pleca de pe Pământ, că suntem furnici zburătoare sau păsări. Sunteți semizei, cum se scrie în cărțile vechi.

Nu vă faceți treaba doar ca niște meșteșugari, nu sunteți angajați la Deutschebank. Nu sunteți ca ei, nu sunteți ei, cum să vă fac să vă aduceți aminte de asta ?

Ați fost aleși, ați fost însemnați, sunteți speciali, sunteți oracole și preoți. Sunteți substanța din care trebuie să faceți creaturi oneste și sălbatice, deschise și înfometate. Sunteți de iubit și iubiți. Nu suntețu din plastic, iar sângele roșu stă în voi, vă dă instinctul de viață adevărată. Cum să vă amintesc că sunteți buni și generoși, că inimile voastre bat și se chinuie pentru toate nedreptățile și urâțeniile lumii ? Sunteți apărătorii frumuseții din ființa umană, voi-predicatorii. În voi sunt păstrate idealurile și dorințele voastre sunt foarte puternice. Sunteți în mijlocul bătăliei dintre bine și rău, dintre curat și murdar. Acum, depinde de voi, acum, depinde de multe alte lucruri, samd.

Sunteți conectați direct cu spiritele, cu spiritele morților. Lucrați cu halucinații și fantome ale unor personaje. Sunteți în contact cu umbrele și cu emisiile creierului autorilor. Sunteți și continuați impulsurile lui Cehov, Dostoievski, Ibsen, Shakespeare. Nu sunteți șacali care mănâncă orice le-ar oferi altcineva. Trebuie să refuzați repetițiile proaste. Nu trebuie să mâncați carcasele răului. Aveți în voi, în fiecare secundă, alegerea dintre bine și rău. Sunteți responsabili pentru ceea ce se întâmplă acum cu ființa umană. Sunteți parte din această ființă. Ființa umană, astăzi, este în decădere.

Omul decade. Iar noi nu putem sta înafară și pretinde că nu se petrece nimic. Că asta nu ne privește. Nu sunteți comentatori, ci văzători. Jocul vostru trebuie să fie modern, imediat, pasionat, intens și onest, puternic și rigid, ca viața reală. Sunteți obosiți. Pierdeți conexiunea cu Timpul. Sunteți bolnavi. Sunteți în pericol. Sunteți în pericol.